Moaşă fără copii

Va puteti imagina ca o femeie de 43 sa aiba peste 500 de copii? La maternitatea nr. 1 din Chisinau se afla o asemenea persoanaa. Este vorba de Zina Chiriac, care lucreaza in calitate de moasa timp de 15 ani. Ea spune ca fiecare copil nascut, este si al ei.

   ”Unu, doi, trei! Acum! Impinge din toate puterile, ca de nu bebelusul se poate sufoca! Inca o data!”. Aceste cuvinte fosta moasa Zina Chiriac le spune, ca pe o rugaciune, de cel putin o data in doua zile. Crede in fiecare cuvant rostit pentru ca ele ascund succesul unei nasteri perfecte. In prezent este medic obstetrician, in sectia de Ginecologie, Maternitatea nr.1 din Chisinau. “Mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu noua functie, cu toate ca sunt multe asemanari intre medic ginecolog si moasa”, marturiseste medicul Chiriac.
   S-a facut moasa din intamplare. Erau mai multe locuri cu studii la buget, propuse pentru aceasta specialitate de  Universitatea de Medicina “N.Testemitanu”. Venea dintr-o familie saraca, fara mama, doi frati mai mici si un tata betiv. A incercat la facultatea de Ginecologie si a reusit. S-a angajat ca moasa la Maternitatea nr.1 de indata ce a absolvit universitatea. In 15 de ani, a mosit peste 500 de copii. Prima zi de moasa, insa, nu o va uita niciodata. “Gravida trebuia sa nasca. Am dus-o in sala de nastere. Medicul era ocupat si mi-a spus sa incep singura”, isi aminteste Zina. Cele citeva minute cind s-a aflat singura in fata femeii i s-au parut o vesnicie.  Si-a revenit in scurt timp, deoarece pacienta gravida nu putea astepta. Asa a inceput primul ei mosit. 
   Are degete lungi, fine, dar puternice si mult prea sigure, facute anume pentru acest lucru. “A mosi inseamna sa te tii cu dintii ca femeia sa nasca normal, s-o inveti sa-si stapaneasca durerea, sa-si asculte instinctele. Sa fii langa ea cand se rupe de durere si sa-i explici ca trebuie sa rabde tot daca vrea un bebelus sanatos”, explica Zina.
   Intelege ca o nastere perfecta depinde de o echipa calificata. “Nu ii plac angajatii profitori care asteapta cadouri de fiecare data cand cineva naste.  De fiecare data a refuzat orice, in afara de fotografii cu micutii pe care ii ajuta sa iasa in lume”, spune colega ei de lucru, moasa superioara, Ana Calancea.
   Are un album mare in care pastreaza sute de poze cu bebelusi. Unul zimbeste, altuia i se vede deja  un dintisor. “Cand mi-a spus sa ii aduc o fotografie cu baietelul meu, Marius, m-am mirat. Mai apoi am inteles ca tine din tot sufletul la fiecare copil pe care l-a ajutat sa se nasca”, spune Elena, o fosta pacienta de a ei. Iata ce zice Zina despre acesta “colectie”: “Fiecare copil din poze imi este drag si ma bucur nespus cind ii vad sanatosi si plini de viata”.
  Cu toate ca a nascut, indirect, sute de copii si stie, pe dinafara procesul de nastere, Zina asa si nu a cunoscut pana acum ce inseamna aceste chinuri. “Sunt bolnava si nu pot sa am copii, dar fiecare copil din fotografii e ca si cum ar fi iesit din mine”, martusireste ea, cu privirea in gol.
“ As vrea foarte mult sa fiu si eu pe patul de nastere si sa ascult aceste dulci cuvinte: “ Unu, doi, trei! Acum! Impinge din toate puterile! Inca o data!” ”, spune Zina si zambeste trist.
 P.S  Doamana a solicitat ca acest material sa nu fie publicat, dat fiind faptul ca multi o cunosc. Respectiv, eu, Olga Paraschiv, am decis sa schimb numele de familie.