Film sau realitate adevarata?

Povestea ei ar putea servi un scenariu pentru un film. Alcoolul si  disparitia sotul au alungat-o in strada. Liuba a dormit si in holurile spitalelor, si langa caminele studentesti si pe scaunele din autogara. In prezent si-a gasit un nou loc unde sa innopteze. Centrul de gazduire pentru persoanele fara adapost stabil.

De indata ce am intrat in odaia Centrului pentru persoanele fara adapost, unde obisnuiau sa se odihneasca boschetarii in timpul zilei, m-a izbit un aer greu si innecacios. Acolo se aflau peste 10 persoane fara adapost. Unii dintre ei dormitau, altii profitau de caldura soarelui care razbatea prin geam si-si dezghetau picioarele.
  “Nu vreau sa ma stie tot satul ca am ajuns boschetara”, mi-a spus o femeie de vreo 45 de ani cand am intrebat-o daca vrea sa vorbeasca cu mine. Puteam sa intervievez fara dificultate alti boschetari, insa Liuba, ca asa o chema, avea ceva deosebit. Mi-a atras atentia prin faptul ca era imbracata curat si ingrijit. Iar in picioare purta cizme negre cu tocul de peste 7 cm. “Lucrez la LeoGrand”, mi-a marturisit femeia, suparata.
In cateva minute, din indarjirea Liubei nu a ramas nimic. A devenit deschisa dar si putin ironica. Cand a inceput sa-si depene istoria vietii toti ceilalti boschetari care se aflau in odaie au tacut pe data. Povestea ei a fost trista dintotdeauna. A ramas fara tata de mica. Maica-sa lucra cu ziua prin sat ca sa intretina cei 4 copii. De mica, Liuba stangea maculatura. Singura raza de speranta a fost Victor, un baiat din Chisinau, care a cerut-o in casatorie. Dar nu pe mult timp.
„ M-am casatorit in 96, crezand ca astfel voi pune capat ironiei vietii. N-a fost sa fie asa, pentru ca sotul meu a disparut dupa cateva luni de la nunta si nu mai stiu nimic de el…. Am ajuns in strada din cauza bauturii”, spune femeia cu privirea atintita in gol si remuscari in suflet.
Patima pentru alcool i-a schimbat locuinta. Din apartament cu 2 odai in centrul capitalei- la gara auto.
“Dupa disparitia lui Victor m-am simtit iar slaba. Am inceput sa beau pentru a uita din necaz. Am ajuns intr-o stare foarte grava, ca fara sa ma gandesc cu capul limpede, am vandut apartamentul, iar banii i-am dat pentru alcool. Asa am ajuns sa dorm la autogara, prinholurile spitalelor, prin parcuri…..”, isi recunoaste vina Liuba.
De cand spala vasele la hotelul LeoGrand, Liuba vrea foarte mult sa inchirieze o locuinta. Poate un apartament cu o odaie. Cand am intrebat-o cu cine va locui acolo, mi-a raspuns taios: “Singura. Da cu cine? Cu Papa Rimschii sau ce?”
Nu am reusit sa aflu mai multe de la Liuba. Se grabea la serviciu. Si tare nu vrea sa il piarda, pentru ca spalatul vaselor ii alimenteaza sperantele, iar ea vrea sa ia totul de la capat.