Viata pastorala

Toata viata a trait numai in rugaciune. Vorbeste in pilde si cugetari  invatate din cartile bisericesti, care ii sunt un  bun prieten. A ascultat chemarea lui Dumnezeu si s-a facut preot. Mai mult de 50 de ani oficiaza slujbe religioase in diferite lacasuri sfinte. Este vorba despre parintele Agafonic Potoroaca care slujeste la Biserica Tuturor Sfintilor din Chisinau.
Cand am intrat in chilia acestuia, am asteptat cateva minute pana parintele Agafonic a terminat rugaciunea Tatalui Nostru.
Cu aceasta rugaciune parintele Agafonic incepe  fiecare dimineata de-a  lungul celor 80 de ani. Ziua preotului incepe devreme, la 7, iar cind e slujba la biserica, la ora 5 este deja in picioare.
Parintele Agafonic de la Biserica Tuturor Sfintilor mi-a marturisit ca primele cuvinte pe care le-a invatat pe de rost, au fost aceasta rugaciune, fara de care nu incepe nicio zi, niciun lucru, nu se porneste nicaieri la drum.
Un preot care are frica de Dumnezeu. Nu trandaveste, dar cum e regula, in zorii zilei se scoala, se spala si face rugaciune. “Preotul este dator sa faca ruga ca Dumnezeu sa milostiveasca lumea”, mi-a mai spus slujitorul bisericii.
Am aflat ca vine dintr-o familie de preoti si de cand se tine minte se ducea la biserica. La 11 ani cunostea deja  randuiala preotului si a dascalului. Parintele Vasile de la biserica unde mergea i-a zis lui Agafonic ca va fi preot.
“Veneam intotdeauna la biserica pe la 11 ani. Cunosteam tipicul bisericii la perfectie. Din pornirea dumnezeiasca a fost ca mi-a pus patraciru in gat si o spus viitorul preot. Si cuvintele lui s-o implinit.  Exact la 25 de ani de viata am fost preotit, in *53, pe 25 octombrie”, isi aminteste Preotul .
In casa,  parintele Agafonic pastreaza numai icoane si carti sfinte. Chiar daca are o biblioteca unde sunt peste 100 de carti,  preotul nu colectioneaza nimic si s-a ferit de lucrurile care pot deveni un idol. “Nu am facut colectie. Nu e bine sa te lauzi cu o comoara. Comoara este rugaciunea, credinta si adevarul care nu poate nici rugina sa o manance”, sustine acesta.
Cuvintul Domnului a fost lege pentru parintele Agafonic si numai pe Dumnezeu il poarta in suflet. “Il iubesc pe Dumnezeu, mai mult nimic nu pot iubi.  Nici pe mine insumi nu ma pot iubi. M-ai primit pe mine….aceasta este deviza mea in viata si asa va fi pana la sfarsitul vietii. Nu stiu care va fi voia lui Dumnezeu pina la urma”.
Am inteles ca trebuia sa plec pentru ca parintele avea de facut rugaciunile inaintea mesei. Am iesit din casa preotului Agafonic, iar in suflet rasunau aceleasi cuvinte “…si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri…”